Să vorbim despre # 2

Standard

Hai sa vorbim despre Clovni.

 

Cumva, nu stiu cum si de ce anume,dar eu am o fobie si o adversiune fata de clovni.Da , chiar asa ! Fatza de acele creaturi pictate cu nas rosu ,peruci colorate,haine largi cu bulinutze ,floricele cu un zambet larg pe chip. Care savarsesc actiuni amuzante menite sa aduca zambete copilasilor ,dragilor copilasi.Pana acum nimic suspect care sa-mi inspire teama.Ei bine,datorita imaginatiei mele fructoase,eu reusesc sa vad dincolo de mastile acelea viu colorate.In spatele acestora deslusesc un psihopat, cu un ranjet malefic care cumva, nu stiu cum fura fericirea copiilor,hranindu-se cu rasul acestora,absorbindu-le bucuria in mai multe sedinte.Stii, intr-un fel cred ca acesta este motivul pentru care eu nu am mai ras, deoarece mi-a fost rapit de clovn.Stiu ca suna nebunesc si sunt constienta de asta.Totul e doar in mintea mea, doar in mintea mea.Dar de undeva trebuie sa fi pornit asta.In schimb realitatea este asta. Clovnii in general sunt intruchipati de barbati si femei deopotriva,cu un simt al umorului bine dezvoltat,cu talent,oameni optimisti si iubitori de copii,oameni cu suflet mare si nemorocanosi.Chiar asa, unde s-a mai vazut clovn morocanos? Desi aceasata este realitate,pe mine, cu toate argumentele pro clovnilor, acestia tot imi insufla teama.

 

Ha cu toate astea am citit un articol in care un om, mai ciudat, isi inchireaza serviciile parintilor care vor sa isi sperie copii caci acesta intruchipeaza un personaj negativ, ha sa mai zica cineva ca eu sunt nebuna, aprope de asta priviti si declaratia lui nenea : ”Clovnul nu va intra niciodata in casa si nici nu va aparea la serviciul cuiva .Totul e de distractie,iar daca un copil se sperie,sau parintii sunt ingrijorati,oprim farsa chiar atunci .Dar cei mai multi copii adora sa fie speriati.” A declarat Dominic Deville.

 

Pss cu toate astea cred ca s-au inspirat dupa un film de S.King.

Să vorbim despre #1

Standard

Ei bine, m-am gândit și răzgândit..Și am ajuns la concluzia că trebuie să vorbesc despre ceva . Și ce mod mai bun de-a începe decât cu un articol despre ….

Hai să vorbim despre matematică

10812773_YJTEBQPPL  Nu stiu daca imi puteam nesocotii neputinta,ca find un impediment in invatarea matematicii.Nu o pot invata si pricepe oricat as incerca.Ma inec intr-un cerc format din numere pe care sunt obligata sa le socot pentru a supravietuii, iar fiecare rezultat gresit ma trage in jos. Ma afunda in mai mult nimic.Multi mi-au zis ca matematica imi este precum o trauma..mai in gluma mai in serios. Eu nu o vad precum o trauma si desi sunt constienta ca imi este necesara supravietuirii eu o privesc cu o oarecare teama. Stiu ca nu o pot percepe asa cum vor unii , in definitiv e o materie frumoasa, dar exacta, iar eu sunt un spirit inventativ, iubesc sa infloresc  sau mai bine zis sa adaug elemente noi pentru a infrumuseta tot ce e gol si mi se pare anost.Era o vreme cand pentru mine matematica insemna : UN LUNG SIR DE NUMERE FARA LOGICA SI SENS. acum nu sunt prea sigura de ceea ce simt.Un timp incercasem sa o inteleg,, eram micuta si imi doream sa descopar lucruri noi in algebra, insa ramaneam vadit dezamagita ca atunci cand calculam doua numere, obtineam inevitabil niste cifre ce formau cate un alt numar , fie el mai mare sau mai mic in functie de operatia pe care o desfasuram. Apoi cautam un aliat in geometrie , dar spre surprinderea mea , am ramas din nou dezamagita. Odata cu trecerea timpului am inceput sa fug de geometrie, asta pana ce de curand am realizat ca totul in jurul meu e matematica si am inceput sa le atribui obiectelor din jurul meu diferite forme. Spre exemplu tiglele de pe acoperis au forma dreptunghiulara,piramidele au forma triunghiulara, penarul meu are forma cilindrica, zarurile sunt cubice..Relatiile dintre doi oameni deseori pot fi catalogate drept niste ecuatii incompatibile, ce nu au rezolvare prin nici o maniera, deoarece nu sunt aflate in aceasi sfera..chiar si Pamantul este rotund, cerul poate fi asemanuit unui plan din care Soarele si Luna incercase sa se ridice la suprafata, si desi 1+1=2 ,Eu oricat as aduna 1+1=1. Si asta tocmai pentru ca asta simt in acest moment.Ma plictiseste monotonia numerelor, e aceasi de cand lumea. In curand toti oamenii vor vorbii aceasi limba a matematicii, deoarece indiferent de natia din care esti , cifrele sunt aceleasi.Asta in cazul in care ne vom straduii putin.Si totusi respect pentru cei care o inteleg, apreciaza si traiesc alaturi de ea . Eu nu…Eu nu sunt printre ei, Eu traiesc in paralel cu aceasta, iar viata mea e reprezentata de arta , poezie, inovatie si schimbare, si totusi nu contest existenta si necesitatea matematicii in lume caci daca aceasta nu ar exista, noi nu am beneficia de cladiri, adica de acoperisuri deasupra capului .Cl mai probabil am traii prin canale, sau direct sub cerul liber. Asa poate am fraterniza altfel unii cu ceilalti si noi impreuna cu natura .Sincer nu stiu ce viata am duce, dar stiu ca toate stiintele isi au rostul lor . Precum EU si alti oameni suntem mai multe axe ce intersecteaza un singur punct si anume Planeta Pamant.matematica-referendumului-o-catastrofa-82174-1

Și uite cum mă împrăștii

Standard

Da, pentru unii e destul de sugestiv acest titlu nu? Ei bine, azi e luni, teoretic trebuie să merg la 10 la școală , neh, nu că m-aș supăra, dar mi-am plănuit ca următoarele două ore să le petrec cu o colegă. Toate bune până aici.Partea comică e exact când mă pregăteam și eu ca omul , mă dușuiam și eu de dimineață, îmi sună telefonul.Și sună și sună…bun,inițial credeam că e colega mea, dar nop era mama..cum am aflat asta? Simplu ..am ieșit cu viteza luminii de sub duș, evident eram udă toată, am alunecat de pe  paravanul ăla blestemat ce-mi pune gând rău, cred, sunt sigură că într-o zi îmi va cădea în cap și categoric nu-i va părea rău, ba chiar o să râdă și o să îmi zică ți-am zis eu .Am alunecat apoi pe gresie și am patinat pe parchet, am ajuns la telefon într-un târziu, i-am răspuns mamei care și-a uitat ceva acasă și trebuie să merg până la lucru la ea .Partea sexi, trebuie să o luăm prin parc.Yuhu ..( ce să zic) …asta înseamnă că avem mai puțin timp, nu de alta, dar e posibil să dau test la geografie azi ..Tipic, nu am învățat nimic, dar nu îmi place de tanti care îmi predă. ..Oricum ..toate astea s-au întâmplat pe la 7 fix, acum e 7 45..în curând vine colega mea ( ps chiar am o obsesie cu scrisul orelor ..e ceva mai nouă)..Ei bine, v-am lăsat că mi-am pus în cap să mai colind blogosfera…

Ps nici nu Știam că telefonul îmi sună pe ritm de salsa …

Dubbios, dar la cât de rar sună e posibil să fi uitat sau să nu fi băgat de seamă

anunț

Standard

Ei bine, astăzi a venit momentul în care vă voi spune c pe acest blog nu vor mai exista recenzii. Toate lucrurile despre cărți vor fi puse pe acest blog http://krisszu95shinnygirl.blogspot.ro/

Unde vă invit cu drag.Acest blog îl voi folosi doar pentru anumite creații, opinii, păreri.mini-articole etc.

Sunt aici

Standard

Îmi simt gândurile obosite, eu mă simt parcă ruptă din realitate . Trăiesc și respir într-o lume pe care nu o consider reală, mă întreb dacă eu trăiesc sau e doar o iluzie acest fapt..dacă sunt cu adevărat trează sau sunt într-o continuă stare de somnolență. Serios acum, cine spunea că noi suntem adormiți și treji. Dar nu și-a mai pus nimeni întrebarea asta ? Dacă suntem treji de ce avem senzația că noi nu ne aparținem nouă înșine, că ne trăim viețile mediocre, într-o soietate mediocră, suntem mediocrii și puțin avansați ..uneori avem nevoie de mai mult, dar ajungem să ne ciocnim de un zid, culmea impus tot de noi înșine .Serios e o întrebare la care eu nu am răspuns . ca la multe altele de altfel, dar cel puțin mă bucur că am ajuns să mi-o pun. Ceva se schimbă în interiorul meu, cresc și vreau să avansez, dar parcă tot eu îmi pun un zid pe care scrie, atenție doar până aici ..oare asta să-mi fie propria limită? Nu sunt vreun geniu și sincer nu asta vreau să devin, nu vreau să fac bani necinstiți și sincer încă sunnt elevă deci nu se pune problema asta , vreau doar să îmi întăresc credința si să evoluez spiritual …Vreau să devin mai bună, mai caldă ..Vreau să ating sferele infinitului . Știti întrebările puse de oamenii mai mari decât noi , acelea gen ce ai vrea tu să devii gând vei crește mare ? Eu mereu răspundeam, arheolog, avaocata doctoriță,profesoară,jurnalistă și acum ca și meserie mi-aș alege psihologia , dar ceea ce vreau eu să devin în viață este..ciudat dar vreau sa devin OM .Știu, pentru mulți chestia asta sună ciudat, da , așa mi s-a părut și mie când creierașul meu a gândit-o pentru prima oară, dar apoi i-am acordat atenția și am înțeles mesajul pe care a vrut el să il transmită, deși noi suntem ființe umane în teorie, uneori ne pierdem calitatea de-a fi oameni, bunătatea, înțelegerea, iiubirea ,omenia…totuși greșim, mereu o vom face . noi nu suntem perfecți, suntem suma greșelilor, a lucrurilor bune , suma calitătilor dar și a defectelor noastre..și atunci de ce ne lovim de egoism? Oricum , eu vreau să devin om și știu că indiferent de câte ziduri imi voi ridica și voi dărâma , știu că drumul ales nu îl voi parcurge singură..niciodată nu sunt singură și nu voi fi singură, chiar dacă uneori asta e în mintea mea știu sigur că Dumnezeu e alături de mine și chiar dacă cad, sau dacă ajung la limită și pe moment o să am impresia că sunt uitată , nu voi fi singură, nimeni nu e singur .Teoretic toți avem același Tată.

Trebuie să recunosc că nu știu de ce am scris asta , dar simt că acum m-am descărcat .

o chitanță pentru inima de acolo, vă rog

Standard

Eram indecisă. Mă aflam în fața unei tejghea la care erau înșirate sentimentele. O bucățică de iubire, o părticica de ură, câteva regrete și un infinit de inimi frânte.Simțeam cum inima-mi bubuie în piept, era aceași tonalitate cu zgomotul produs de acele bucățele de inimi frânte .La câțiva pași de mine, se afla un tip înalt, atletic cu o pălărie foarte veche .Avea un zâmbet jovial pe chip,atunci când râdea , îi râdeau și ochii .Era frumos să îl privești .S-a apropiat ușor de mine și m-a întrebat : De ce inima-ți plânge? Eu:nu  știu, pentru că nu am timp să o ascult .El: mă lași sa o vindec?EU:Te pomenești că ești și doctor? El :da , de inimi frânte.Totuși o chitanță pentru inima de acolo, vă rog..zise el cerând unei vânzătoare plinuțe de la tijghea.Eu de ce ai cerut asta? El păi e pentru tine , acceptă acest dar, te rog…